Gioacchino din Fiore

Acest proiect urmărește promovarea filosofului și teologului Gioacchino din Fiore, respectiv a studiilor de specialitate despre opera, personalitatea și receptarea sa.

Gioacchino din Fiore, (n. 1135 – d. 30 martie 1202), călugăr cistercian și fondator al Ordinului Florensian din Calabria, a fost unul dintre cei mai influenți teologi și filosofi ai Evului Mediu. Plasat de Dante în Paradis (Cântul XII), Gioacchino este considerat de către unii profet, iar de alții eretic, iar despre ideile sale se afirmă că au influențat atât Ordinul Franciscan, cât și mișcările escatologice medievale și moderne, respectiv teoriile ulterioare ale filosofiei istoriei.

Gioacchino din Fiore este cunoscut în primul rând pentru împărțirea istoriei în trei status-uri (epoci, stadii sau stări): al Tatălui, al Fiului și al Spiritului (Duhului Sfânt), în care Sfânta Treime se revelează progresiv și pedagogic umanității. Ideile sale au fost ulterior radicalizate de către adepții săi, pregătind astfel apariția atât a mișcărilor reformantoare, cât și a milenarismelor politice moderne. Pe de altă parte, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat constant în scrierile sale impulsul pozitiv adus de Gioacchino din Fiore în Biserică și influența sa majoră asupra teologiei și filosofiei lui Bonaventura. În cultura română Gioacchino din Fiore a exercitat interes în special pentru Mircea Eliade și Petru Culianu. Cu siguranță, sistemul de teologie și filosofie a istoriei dezvoltat de abatele calabrez stă alături de De Civitate Dei a lui Augustin asemenea unui pilon al înțelegerii creștine medievale a sensului istoriei.

În anul 2023, la editura Galaxia Gutenberg, a apărut prima monografie în limba română dedicată abatelui calabrez: Dan Siserman, Teologia istoriei la Gioacchino din Fiore. Coperta Siserman_2

Joseph Ratzinger/Papa Benedict XVI:

„Din faptul că după Cristos continuă încă o istorie bolnavă și profană, Gioacchino concluzionează că o istorie cu adevărat sfântă și bună trebuie încă să vină. Această istorie însă, recunoaște el cu satisfacție, este acum foarte aproape: într-adevăr, ea a crescut mult timp într-un mod ascuns, dar în curând va trebui să devină vizibilă. În acest eveniment iminent abatele calabrez își plasează bucuria plină de speranță și așteptarea plină de încredere; iar acesta este un fapt care indică un lucru cu adevărat semnificativ: că este cu adevărat posibil să privim spre viitor cu acea speranță plină de bucurie, care cândva își găsise expresia în acel „Marana tha” al primilor creștini, care așteptau plinătatea mântuirii odată cu întoarcerea lui Isus Cristos. Astfel, la Gioacchino, o adevărată așteptare a timpului sfârșitului a fost din nou posibilă – o așteptare care era pe deplin pătrunsă de spiritul speranței. […] După părerea mea, numai cu mari rezerve putem accepta teza conform căreia Gioacchino din Fiore a inițiat procesul de secularizare a speranței escatologice care a condus la conștiința epocală a Renașterii și Modernității. Este corect că odată cu Gioacchino s-a produs o turnură în ceea ce privește speranța escatologică; însă ar trebui să ne ferim să vedem pur și simplu un inițiator al Renașterii într-un astfel de om al contemplației care a profețit o eră monastică și contemplativă a purei interiorități.”

În anul 2001, Arhiepiscopul Catolic de Cosenza-Bisignano, Giuseppe Agostino, a început procesul de canonizare a lui Gioacchino din Fiore, care este considerat de către italieni un beato (fericit), fiind celebrat la data de 30 martie.

Lista operelor lui Gioacchino din Fiore în ordine cronologică și edițiile moderne existente poate fi accesată aici: Bibliografie Gioacchino din Fiore.

Din motivul recurenței cantitative mai mari a acestei forme a numelui gânditorului calabrez în studiile de specialitate apărute în limba română, a fost preferată folosirea și promovarea în continuare a acestei variante de nume încetățenită: Gioacchino din Fiore. Din același motiv de coerență și continuitate a recurențelor, la nivel conceptual se propune folosirea formei derivate adjectival și substantival de „gioacchimit / gioacchimism”. În acest sens, în textele publicate pe acest site s-a intervenit acolo unde era cazul pentru a oferi o coerență a denominției.